Deja s-a discutat până la saturaţie de „precedentul” Kosovo. Cred că până acum toţi suntem experţi în semnificaţiile, legale şi politice ale independenţei Kosovo pentru alte regiuni cu pretenţii de autodeterminare. Cred că merită totuşi citit argumentul lui Nicu Popescu, un expert pe zona post-sovietică, care arată că precedentul Kosovo este mai complicat decât pare la prima vedere, şi că valoarea lui ţine de interpretarea fiecărui actor în parte.

Şi că veni vorba de precedent, să revenim la problemele Georgiei, care ţin, evident, de regiunile separatiste Abhazia şi Oseţia de Sud. Până acum, subiectul Kosovo nu a fost abordat decât tangenţial de regimul de la Tbilisi. Georgia nu a avut o poziţie fermă anti-independenţă. Nu voi încerca să lansez aici vreo explicaţie referitoare la sursele acestei ambiguităţi. Însă ieri şi azi au avut două evenimente importante care au schimbat puţin dinamica lucrurilor:

harta-georgia.jpg

Mai întâi, Mikheil Saakashvili pune în sfârşit punctul pe i, când iese cu următoarea declaraţie:

We should all understand that Georgia is in a very, very difficult period in terms of the foreign situation. The fact that the process of recognizing Kosovo will be launched next week means that our country will face a very serious storm.

Apoi, ministrul de externe rus Sergei Lavrov a făcut o declaraţie prin care spunea că Rusia nu va recunoaşte imediat Abhazia sau Oseţia de Sud (sublinierea mea). Bineînţeles, Tbilisi aude cuvântul NU şi se bucură. În opinia mea, mai important e cuvântul IMEDIAT. Rusia ştie acum că are un puternic instrument de şantaj asupra Georgiei.

Aşadar, după cum anticipam şi într-o însemnare anterioară, Rusia nu se grăbeşte să recunoască independenţa. Şi nici nu o va face prea curând. Din motive pe care deja le-am menţionat, şi la care aş putea adăuga faptul că Moscovei îi convine de minune să aibă un instrument de şantaj împotriva Georgiei. Situaţia incertă a zonelor de conflict permite ruşilor să rămână implicaţi în zonă. Dacă independenţa Abhaziei şi Oseţiei sunt recunoscute de Rusia, jocul s-a terminat. Georgia poate strânge din dinţi, renunţa la teritorii, şi atunci nu-i mai împiedică nimeni să intre sub umbrela NATO.