Întrerup serialul despre Rusia pentru a-i răspunde lui Adi, care mă întreabă de ce îl susţin pe Barack Obama.

barack-obama-bw.png

Deşi nu am scris până acum nimic de alegerile din State, am urmărit destul de atent cursa prezidenţială de acolo. Motivele sunt multe, şi depăşesc domeniul meu de interes profesional. Politica din State e relevantă pentru mine şi la un nivel personal, pentru că am avut ocazia să trăiesc ani buni acolo, pentru că am prieteni care sunt afectaţi personal de ce se întâmplă acolo. Şi, nu în ultimul rând, pentru că SUA încă este hegemon mondial şi, ca atare, ce se întâmplă acolo ne afectează pe toţi.

Am fost acolo la alegerile din 2000, şi am văzut cum au fost furate. Am fost acolo de 11 septembrie, şi am trăit din plin şocul, dar am simţit şi valul de simpatie care se revărsa din toate colţurile lumii. A fost emoţionant, recunosc. Şi tocmai de aceea am fost cu atât mai dezamăgit de politica neo-trotskyistă dusă de un grup de insideri care trăgeau de sforile unui preşedinte semi-retard.

America a însemnat cândva un standard, un model, un vis, pentru noi, românii, pentru democraţiile emergente, pentru lumea vestică. După 7 ani de politici dezastruoase, America nu mai înseamnă mare lucru. De la Ramallah până în Caracas, SUA a dobândit un capital de antipatie probabil fără precedent. România rămâne probabil una dintre ultimele ţări în care mai există un sentiment pro-American.

SUA are nevoie de o schimbare radicală. Dacă în 2004, un John Kerry ar fi putut, probabil, să limiteze daunele politicilor lui George W. Bush, acum este prea târziu.

Atât John McCain cât şi Hillary Clinton mi se par nişte candidaţi buni. John McCain ar fi fost candidatul ideal în 2000. Iar Hillary Clinton… în 1992. Când de fapt a şi ajuns la Casa Alba, chiar dacă în calitate de first lady.

Îl susţin pe Obama pentru că este singurul candidat care are potenţialul de a opri declinul puterii Americane, prin revitalizarea capitalului de încredere în SUA. Obama este un candidat care inspiră, un motivează, care are potenţialul de a deveni un simbol, şi de aduce schimbarea. În timp ce McCain este reprezentantul unui mainstream Republican establishment, iar Clinton, exponentul glorioasei perioade din anii 90, Obama aduce un suflu nou, care poate mobiliza masele şi reda o direcţie unei Americi în derivă.

Obama este genul de candidat cu potenţialul de a deveni un nou JFK, un nou de Gaulle şi, de ce nu, un nou Tony Blair.

Scuze pentru tonul acestui post. În mod normal încerc să fiu mai raţional, pragmatic, şi de multe ori sunt cinic. But this is personal :)