blogzapateroap.jpgM-am bucurat de victoria socialiştilor în alegerile din Spania. Zapatero mi se pare un exemplu pentru stânga europeană, care are în ultima vreme tot mai multe probleme de credibilitate. Iar, de partea Popularilor, Rajoy nu mi se parea un nou Sarkozy.

Mai important este că stânga a câştigat alegerile în timpul unei crize economice, când de obicei electoratul virează spre dreapta.

Iată şi motivele pentru care cred că Zapatero merita să câştige:

  • A retras trupele din Irak

  • A aplicat politici sociale cu care sunt de acord, favorizând diminuarea influenţei Bisericii: legalizarea căsătoriei homosexualilor, măsuri de promovare a drepturilor femeilor, lecţii de educaţie civică în şcoli.

  • A rămas fidel principiilor economice social-democrate, mărind pensile şi salariul minim pe economie.
  • A adoptat o politică de legalizare a statutului imigranţilor ilegali.

Cel mai important test al lui Zapatero în noul mandat rămâne economia. Spania a devenit excesiv de dependentă de sectorul construcţiilor, şi acum suferă consecinţele. Socialiştii au anunţat un pachet de măsuri de stimulare a economiei, centrate pe un program de reducere a taxelor şi impozitelor. Succesul noului mandat al socialiştilor va depinde de măsura în care Zapatero va reuşi să redreseze economia.

Pe plan european, e greu de spus dacă succesul lui Zapatero va avea vreun efect asupra social-democraţilor. Spania e un caz unic, din cauza moştenirii francoiste care a propulsat stânga în rolul de establishment party.

Mi s-a părut foarte interesantă analiza lui Adi, care vine cu o serie de argument valabile despre stânga europeană. Sunt în acord cu majoritatea dintre ele, însă în dezacord cu concluzia lui. Stânga europeană nu mi se pare că a murit, ci doar că trece printr-un proces de transformare. Aşa cum şi dreapta a trecut la rândul ei printr-un asemenea proces – să nu uităm că modelul social european a fost adus de oameni de dreapta. Acum, miza este adaptarea modelului european la provocarea globalizării. Nu există o soluţie standard, însă există câteva modele cel puţin interesante: Scandinavia, Beneluxul. Soluţia trebuie să se situeze undeva la intersecţia dintre o economie deschisă, adaptabilă şi dinamică, şi un sistem de protecţie socială care să promoveze coeziunea şi mobilitatea socială, cu un bonus pe adaptabilitate şi flexibilitate la nivel personal.