Azi chiar m-am enervat destul de mult incat sa scriu in romana pe blog [cu care ocazie voi afla si raspunsul la comment-ul lui calamaru]. Ma trezesc dupa prima noapte dormita semi-decent de o saptamana incoace, ma intind si rup tzipla prestigioasei reviste Foreign Policy - editia romana. Sunt relaxat, binedispus, benevolent. Douazeci de minute mai tarziu, ziua mea era deja compromisa.

De la pagina 1, ma intampina editorialul semnat Editorii romani. Trebuia sa ma fi oprit acolo. Insa citesc, si aflu ca,

In rubrica X, Y afirma insa ca, desi vremurile economice complicate generaza intotdeauna oportunitati pentru demagogi si populisti, America este totusi departe de a respinge capitalismul.

Deci frati romani, vremurili e grele, dom’le, da’ americanii nu cedeaza, frate, ei merg pana la capat, nu se lasa prada demagogilor! Putem deci rasufla usurati. Capitalismul e salvat.

Asa, sa continuam, da? Doua paragrafe mai tarziu, aflam cu surprindere ca

Cuba - mai precis evolutiile ei economice si politice - ridica un interesant semn de intrebare: unde o va duce tranzitia? Privit prin prisma experientei romanesti a tranzitiei, viitorul insulei apare incert.

Aici chiar m-au lovit - mie chiar imi pasa de Cuba! Si ca atare, pentru a scapa odata de aceasta incertitudine care ne macina pe noi toti, prin prisma tranzitiei noastre, desigur, propun oficial ca Romania sa trimita o misiune politico-economica in Cuba, pentru a indruma pe fratii nostri Mojitani si a-i ajuta sa vada si ei, ca si noi, luminita de la capatul tunelului. Seful delegatiei ar fi Nicu Vacaroiu, iar ca membri eu ii vad pe Sever Muresan, Ioan Stoica, Miron Cozma, Gabriel Bivolaru, si, cu voia Dvs., ultimul pe lista, Nea Nelu.

Ok. Cuba e rezolvata. Urmeaza un articol sub heading-ul Gandeste din nou, despre Israel. Din subtitluri, imi permit sa citez: “Israelul este o democratie de succes”, “Israelul este stat evreu”, “Israelul s-a nascut din Holocaust.” Tot la subtitluri, avem asa “Un Iran nuclear ar distruge Israelul,” si “Hamas urmareste distrugerea Israelului.” Acum, eu inteleg ca Israelul face 60 de ani, si nu ii doresc nicidecum distrugerea, dar cum ramane cu regula ca nu se publica advertoriale fara semnul P, nici macar in reviste de politica externa?

Inchei cu ceva ce m-a lovit in plin: dosarul pe Rusia. Dosarul cu pricina se deschide cu articolul “Puterea Rusiei, Mit Sau Realitate?” Acum, faza care m-a deranjat nu a fost titlul, care imi amintea de cercurile de istorie dintr-a noua, ci continutul, care imi amintea de aceeasi chestie.

Deci, din start, autoarea ne taie macaroana:

Unii experti in relatii internationale considera Rusia drept o mare putere, insa daca tinem cont de teoria reputatului profesor John J. Mearsheimer, de la Universitatea din Chicago, nu sunt indeplinite conditiile obtinerii acestui statut.

Deci, sorry, Russia, J.J. zice ca nu sunteti mare putere. Sac! Si cum ati putea sa il contraziceti, tinand cont ca J.J. nu numai ca este reputat, ci si vine de la o universitate de prestigiu. Si nu de oriunde, ci din SUA. Case closed.

Pana la sfarsitul primului paragraf incepuse sa mi se face mila de rusi. Cica “din cauza slabiciunii militare, Rusiei ii este greu sa se comporte agresiv fata de alte state din zona.” Asta din ciclul, lasa-i bre, ca le e greu si lor. Sunt curios cat de bine sunt vazute, la Tbilisi de exemplu, eforturile depuse de Moscova pentru a fi si ei mai agresivi acolo, ca doar n-or fi ultimii fraieri din curtea scolii.

Si pentru a ne mai descreti putin fruntile brazdate de griji [despre sfortarile Rusiei de a fi agresiva, desigur], editorii ne arunca o frumoasa virgula, plasata strategic, unde? Ati ghicit: intre subiect si predicat! Iata dovada:

In recenta sa carte “Noul Razboi Rece”, Edward Lucas, sustine ca principala arma a rusilor o constituie banii.

Inchei cu un alt citat delicios, din acelasi articol, care primeste premiul Dateline: Bucharest la categoria ‘flotari logice’:

Dupa 50 de ani de Razboi Rece, America este in continuare vazuta ca un adversar, chiar daca zeci de mii de rusi au fost ucisi de musulmani extremisti in Afganistan, Cecenia si in atacurile teroriste de pe teritoriul tarii.

Adica, desi i-au omorat si pe ei nesimtitii aia de musulmani extremisti, ca si pe americani, rusii tot nu se dau cu americanii ca sa le-o dea la gioale si sa-i termine o data pentru totdeauna.

Gata. Ajunge. Foreign Policy Romania va ajunge acum unde ii este locul - recte la reciclare. Asta pana cand numita publicatie nu va fi preluata de trustul Can-Can. Cand vom putea titluri mai serioase, gen “Barack Obama a iesit la Fitze cu Loredana Groza”, sau “Hillary Clinton spune ca ii plac barbatii cu muschi.”