Iata ca prin prezentul post imi justific titulatura de recurring guest si voi incerca in saptamanile urmatoare sa mi-o justific si pe cea de corespondent complet neoficial dateline la UEFA EURO 2008™ (da, aceasta e denumirea oficiala prescurtata a turneului final european de fotbal din Austria si Elvetia tinut intre 7 si 29 iunie 2008, macar daca scriem despre el sa-i spunem pe nume corect :)

Sa incepem cu titlul: sincer sa fiu, prima data cand am auzit, sau mai bine zis citit sloganul oficial al turneului, acum vreun an, mi s-a parut complet lipsit de orice fel de mesaj, appeal sau chiar sens. Sa TE ASTEPTI la emotii? Wow, parca rimeaza cu ceva gen “In curand pe ecrane - Emotii - acum o noua senzatie marca Hollywood”. Mai ales ca sloganul, fidel globalizarii si nemilosului marketing mondial, a fost tradus in toate limbile de circulatie…elvetiana, adica franceza, germana si italiana (bine, in italiana cam orice are legatura cu fotbalul si se clameaza sau canta e cool, aduceti-va aminte de “Notti magiche” din ‘90, iar “Emozioni da vivere” nu e chiar rau). Insa, cam de la inceputul anului asta, pe masura ce totul se apropia si aparea din ce in ce mai concret, am inceput sa vad altfel lucrurile, si mai ales sa SIMT altfel. E adevarat, mascotele pot parea niste homosexuali tecktonici(sau cum naiba se scrie conceptul asta absolut strain mie) care danseaza pe o muzica de fitness produsa de un fost star dintr-o tara care are cam la fel de multe legaturi cu fotbalul cum are cu bob-ul (n.a. Jamaica ). E adevarat, melodia oficiala a baiatului lui Iglesias nu poate fi ascultata nici macar in aceeasi saptamana cu cea a lui Gianna Nanini, ca sa nu te deprimi. Dar, cu toate astea, si cu toata vremea asta nasoala care face Londra sa para Palma de Mallorca, sunt tentat sa parafrazez titlul unei melodii pe care am ascultat-o ieri si care mi s-a parut f catchy - “Something’s in the air” (titlul, melodia e un cover infect). Nu stiu ce sa zic, desi interesul elevtienilor pt turneu lasa ff mult de dorit, elvetienii fiind prin excelenta o natie anesteziata din nastere (dar despre asta voi reveni cu amanunte), eu simt…emotions :)

Emotions la noi, in gsp si prosport, care zilnic pun vreo 50 de post-it-uri pe situri (ca nu se poate numi articol o nota de 5 randuri despre ce cearcane are Stefan Radu plus poza aferenta), dar si in cantonament (da, am si o sursa acolo, dar n-o s-o numesc) unde baietii incep sa faca la fel ca noi prin clasa a 4-a la careu cand de-abia asteptam sa bage “Trei culori” ca sa ne dea drumul in clase, la pauza cand proful nu vrea sa termine lectia si sa-ti dea tema iar tie iti tremura mainile pe cele doua pungi, cu mingea de baschet si aia de fotbal, ca nu stii ce vrei sa joci mai intai si 10 minute ti se pare destul pentru doua goluri si trei penaltiuri (iar la UEFA EURO 2008™ asta chiar se va aplica :)

Toti cei care stiu cine e Malouda, Toni si Robben, toti cei care se bucura pt ca s-a accidentat unul de-al lor si sufera ca s-a paradit unul de-al nostru, toti cei care vibreaza cand sunt pe stadion si ii vad pe baieti ca intra super concentrati de zici ca li s-au stricat la toti aparatele dentare si pot sa desclesteze falcile, toti cei care incearca macar sa cante dincolo de strofa 1 a imnului - nu pentru ca le place ci pt ca poate ii ajuta pe baieti asa sau strangand pumnii fara sa vrea si sarind la fiecare pasa ratata in careu sau la un sprint a lui Mutu, toti cei care au inteles ce-am vrut sa spun in paragraful asta si nu-l considera o incercare patetica de patriotism intarziat (pt ca folks, sa fim intelesi, patriotismul ESTE patetic si in momentul de fata mi se pare total underrated si underground de-a dreptul la noi, pe drept sau nu), toti acesti oameni - sper ca mai mult de 20% din cititorii acestui blog si 30% din votantii de duminica - asteapta emotii. Nu asteapta sa le dea cineva mura in gura, asteapta ca de maine incolo sa simta ca apartin unei lumi altfel, ca fiecare meci o sa-i tina prinsi macar ca sa poata sa parieze pe cate goluri o sa ia Austria, cum o sa castige nemtii cu bulan dupa ce nu joaca nimic, cum o s-o fure grecii de la toti ca doar nu poate sa se repete istoria in cazul lor ca la francezi, cum o sa-i dea Materazzi un cap in gura lui Opres… scuze, lui Ribery ca sa-l faca mai frumos, cum o sa-si incordeze muschii Ronaldo dupa gol ca sa-l vada gagicile,care gagici se vor uita oricum la italieni, ca-s mai smecheri. Toate astea sunt EMOTIONS oameni buni iar eu, sincer, astept intr-o camera de 3 pe 4 de hotel, la un Welcome desk sau intr-un office plin de cutii de carton sa pot sa urlu, sa pot sa ies pe strada ca celelalte 23 de milioane de acasa si sa pot ca data viitoare cand voi da mana cu Roy Hodgson, Andy Roxburgh sau Gerard Houllier (prima data a fost azi si it was… emotional :) sa pot si eu sa opinez ca avem sanse mari sa reeditam isprava din ‘08, nu din ‘94, si sa jucam macar semifinala

Si acum tema pentru acasa

Uitati-va cum a fost cam ultima oara cand s-a iesit pe strazi pt fotbal in Bucuresti (si ganditi-va ca nu era vorba de Nationala)

apoi ascultati asta

si ganditi-va ca sunteti pe un stadion arhiplin