Asta e titlul de pe prima pagina a Gazzetta dello Sport in ziua de dupa meciul cu noi. M-am intalnit cu unul dintre vicepresedintii FIGC (fed italiana de fotbal, singura din Europa care are nu are un al doilea F in abreviere pt ca, presumtuousi cum sunt, folosesc sintagma “gioco calcio”) imediat dupa meci si omul a rostit o singura propozitie simpla “Siamo fuori.”

Am vorbit si cu Vochin, care avusese dialoguri asemanatoare cu diversi talieni si frantuji, dar sincer, eu nu ne vad in pole position pt calificarea din grupa. De ce? Din toate motivele invocate in presa: 1) olandezii o sa bage rezerve, care vor sa demonstreze ce pot, iar un Robben, Huntelaar sau Van Persie e clar ca pot, si sunt mult mai fresh decat ai nostri care au alergat ca disperatii deja doua meciuri in 7 zile; 2) olandezii sunt in general persoane destul de ingamfate (spun asta desi am cativa prieteni olandezi, e pur si simplu in natura lor) care digera f greu infrangerile, iar a noastra de anul trecut sunt convins ca inca le sta in gat; 3) in cele doua meciuri de pana acum olandezii au inscris repede si apoi au contraatacat ucigator, ceea ce cu noi nici francezii nici italienii nu au reusit, pt ca jucau altceva. Insa de data asta noi va trebui sa riscam, trebuie sa castigam ca sa nu depindem de meciul celalalt, unde sunt sigur ca nu va fi egal. Parerea mea e ca daca reusim sa dam gol primii, putem sa castigam. Daca nu, suntem out.

Acestea fiind zise, sa recapitulam putin. Ce surprize adevarate au fost pana acum?

In Grupa A, Portugalia a jucat frumos, ofensiv si s-a calificat dupa 2 meciuri, permitandu-si sa trimita rezervele in meciul trei, ceea ce a contribuit la succesul Elvetiei, meritat si un pic frustrant tinand cont de golul turcilor din minutul 92 in meciul cu ei ( meci care a fost in real pericol de a fi oprit din cauza exploziei diluviene de la Basel). Türkiye s-a calificat dupa doua finaluri de infarct, cu trei goluri inscrise in ultimele 4 minute ale meciului sau in prelungiri, ceea ce dovedeste bulan, dar si un spirit combativ extraordinar, de obicei identificat cu echipele britanice, pentru ca, la urma urmei Al de Sus iti da, dar nu-ti baga si in traista, fapt adeverit din pacate si in meciul nostru la penaltyul ratat de Mutu. Cehii oricum nu m-au impresionat deloc, si, desi mi-i doream pe elvetieni drept A2, trebuie sa recunosc ca turcii merita sa mearga mai departe.

In grupa B lucrurile sunt destul de clare, croatii (my dark horse) mi-au demonstrat teoria cu mobilizarea balcanica legendara impotriva echipelor mari si au batut Germania, insa daca teoria rezista, cred ca vor avea ceva de furca cu turcii in sferturi. Nemtii vor juca cu Portugalia pe care nu-i vad si nu-mi doresc sa treaca, totul rezultand intr-o semifinala de vis Portugalia-Croatia care ar putea fi cel mai imteresant meci de la acest turneu final.

In Grupa D grecii au jucat execrabil in primul meciu si au pierdut complet meritat, fiind absolut incapabili sa-si schimbe jocul din 2004 si sa poata tine mingea destul cat sa puna probleme serioase suedezilor. Meci rezolvat de un jucator de clasa, Ibra, care poate da gol oricand si oricum chiar si dintr-o jumatate de ocazie. Spaniolii au jucat cam ca portughezii, posesie extraordinara, incisivi, direct pe poarta, atacanti valorosi. Rusii resimt din plin absenta lui Arshavin, cel mai talentat jucator si omul care a dus cupa UEFA la St Petersburg anul asta, dar indeajuns de necopt ca sa ia cartonas rosu intr-un meci cu Andorra (prin comparatie, galbenele lui Contra si Goian pt tragere de timp par chiar amuzante). Va fi un duel interesant in ultimul meci intre rusi si suedezi (mafiotii veniti sa cumpere Tirolul contra fanelor blonde din Swedish Bikini Team), in care va reintra Arshavin dar, dupa parerea mea, suedezii vor invinge prin o mai mare experienta si o stiinta a jocului superioara (de retinut ca rusii au un singur jucator care joaca afara).

Asadar, Portugalia, Turcia, Croatia, Germania (mai mult ca sigur, Austriecii nu pot sa-i incurce), Olanda, Spania si Suedia/Rusia.

Mari suprize? Poate turcii, mai ales prin prisma evolutiei scorului in ultimele 2 meciuri , poate olandezii din acelasi motiv (de fapt surpriza o constituie eliminarea a cel putin uneia dintre finalistele WC 2006), poate grecii iesiti dupa doua meciuri si fara gol dat.

Si noi? Suntem noi o surpriza? Poate de aceea nici nu am comentat meciul cu italienii, pentru ca s-ar putea ca la final sa nu conteze prea mult. De fapt, eu vreau sa-l contrazic pe Piturca, cel care crede ca 2 egaluri la EURO cu campioana si vicecampioana mondiala sunt destul pentru a ramane in posteritate drept antrenorul cu cel mai bun palmares din istoria nationalei. Hai sa fim seriosi!  Cine isi mai aminteste de egalul cu Tunisia din ‘98 (pt alt motiv decat frizura baietilor si a lui Puiu)? Cine se mai mandreste cu egalul cu Germania din 2000? In mod cert nu sutele de mii de romani care au iesit in strada in verile alea si s-au racorit in fantani si in vise de semifinala… Daca invingem cu Olanda putem pretinde la un sfert cu Spania iar apoi la o semifinala, poate tot cu Olanda. Dar trebuie sa castigam! Nu mai merge cu jumatati de masura, cu tactici de sah si cu calcule. Ca sa mergem mai departe trebuie sa fim buni, sa scoatem lumea in strada din nou.

Ca sa folosesc expresia din titlu, ne gasim intr-o situatiune. Sau ca sa luam celalalt sens al cuvantului italian, intr-un cazinou. Nu putem miza pe negru si pe rosu, avem o singura mana de jucat iar singurul avantaj e ca zarurile le aruncam noi.

Hai Romania!