Am o bratara rosie pe mana, pe care nu pot sa o scot decat cu foarfeca. Nu cred ca e intamplator. In seara asta am avut un moment epifanic, iluminant si transcendent. La final de Best’fest - un festival de muzica pe care Bucurestiul il merita, si care probabil ar trebui sa dureze mai mult, gen o saptamana.

Deci Best’fest. Am prins ‘decat’ putine concerte, caci am fost lenes si/sau plecat pe alte meleaguri. Am vazut Manic Street Preachers - care, desi au dublul defect ca sunt galezi si comunisti [nu ai nicio scuza ca esti galez, si mai mult decat atat, ca esti comunist in tara galilor - falansterul ramane o utopie in sine in tara cea mai ursuza, dezagregata social si inerta in care am avut neplacerea sa locuiesc], deci, desi au acest dublu defect, suna foarte foarte bine. Ma rog, asta in cazul in care au o sonorizare decenta. Ceea ce nu s-a intamplat sambata, ba dimpotriva. Ocean spray, melodia mea de suflet de la MSP, a sunat jalnic - de altfel si interpretarea mi s-a parut neinspirata, si trupa nefiind in cea mai buna forma [dupa cum bine a punctat si z6]. Un alt minus pentru atmosfera - publicul nu mi s-a parut ca a rezonat prea mult cu trupa, poate spre final cand ‘If you tolerate this’ a strans o reactie cat de cat mai calda. Per total, muzica de calitate, sonorizare submediocra, atmosfera la fel.

A urmat Kaiser Chiefs. Care in Anglia e un fel de Voltaj [ouch, asta chiar a fost o lovitura sub centura - baietii sunt ok, doar foaaaaaarte mainstream]. Nimic in neregula cu muzica lor, care cumva imi inspira mirosul acela acru de pub si bere. Mie imi sunt simpatici, insa atat. In schimb show-ul lor a fost peste asteptari - 100% spectacol. Efectiv baietii au stors tot ce se putea stoarce din muzica lor si au facut o atmosfera de zile mari. O surpriza foarte placuta, si un concert foarte foarte fun. [O observatie personala: daca galezii sunt blazati si ursuzi, englezii sunt alcoolico-entuziasti si necizelati, dar dintr-o bucata].

Urmeaza ziua a doua. Nu ajung la Stereophonics, de lene [evident, se pare ca prestatia lor a fost excelenta], intarzii si la Roisin Murphy care, insa, intarzie mai mult decat mine. Irlandeza are deja un alt vibe, electronic, sofisticat, un pic jazzy pe alocuri, insa o face pe rockerita suparata cand are ocazie, se da la baietii din trupa, ce mai e femme fatale in toata regula :) Aaa, si muzica suna chiar bine, prestatie live impecabila. Singurele doua minusuri: nu a cantat melodia mea preferata de pe ultimul album - Dear Miami - si, ma rog, al doilea minus ar fi ca tipa nu e genul de live act care sa arunce multimile in aer.

In schimb, Manu Chao e! Si aici intervine si dilema mea - sunt mult mai obisnuit sa fiu cinic [prietenii stiu de ce], sa carcotesc, sa fiu critic, decat sa fac eulogii… Si totusi, aici nu e loc decat de o eulogie, pentru ca Manu Chao au aruncat efectiv in aer publicul cu o prestatie live incredibila. Desi si la ei sonorizarea mi s-a parut ca a lasat un pic de dorit, atmosfera a fost senzationala - iar Manu Chao mi se par cei mai buni entertaineri pe care am avut privilegiul sa-i vad live. Melodii mai noi sau mai vechi, multe de pe Radio bemba, altele de pe Radiolina [inclusiv cateva, putine, pe care nu le stiam], multa lume cu mainile in aer, niste solo-uri de chitara mishto, rumbe, mesaje altermondialiste si anti-Bush [nice!], saxofon, ska, melodii din mexic, etc. Sincer, nu cred ca mi-as fi putut dori mai mult. Iar faptul ca la bis a fost o prestatie foarte tare a percutionistului care a cantat in araba, plus un La vida es una tombola, plus altele pe care nu le mai tin minte, nu a facut decat sa adauge o cireasa pe un tort absolut delicios. Bravo manu chao, te asteptam cat de curand [si chiar cred ca o sa fie in curand, tinand cont ca trupa a stat gen jumate de ora peste ora normala de final, a facut Q bisuri, si a fost primita de un public absolut senzational]. Si daca trebuie sa fiu si un pic carcotas, le-as reprosa un sound catchy dar un pic repetitiv, dar si lipsa din playlist a Minha galera, care mie imi place mult.

Pe scurt, Manu Chao a fost un moment epifanic. Nu ma intrebati de ce, n-o sa scriu pe blog despre asta. Daca ati fost acolo, poate intelegeti la ce ma refer.

Semantic edit: un ‘om de bine’ imi atrage atentia ca, in romana, ‘eulogie‘ inseamna paine sfintita. Sincer n-aveam nici cea mai vaga idee. Se pare ca termenul corect pe care ar fi trebuit sa-l folosesc era ‘elogiu’. Mea culpa.