Dateline: BUCHAREST

Imi cer scuze pentru lunga absenta, datorata in parte faptului ca am fost destul de ocupat, a lejerei depresii/sictireli de dupa meciul cu Olanda (la care am mers si de pe urma caruia am ramas doar cu deja-devenita-celebra scandare a galeriei Olandei pe melodia Seven Nation Army “Luuuca Toni ist homo” si nu in ultimul rand excelentului post al lui Skybar One care a resit sa sintetizeze sentimentele mele in legatura cu participarea Romaniei la EURO.

Anyways, revin cu cateva comentarii despre sferturile de pana acum, surprize, favoriti si, de ce nu, fotbal.

Portugalia - Germania

Trebuie sa marturisesc ca pana la faza sferturilor conduceam in clasamentul de Loto-Prono al filialei Zurich a Euro 2008 SA, cu 9 rezultate ghicite. Insa la fel de sincer trebuie sa spun ca sferturile nu mi-au iesit deloc. Incepand cu primul. Portugalia era favorita mea si, cred, a majoritatii, chiar si a unora dintre nemti.  Dar, desi multi s-ar avanta sa faca aluzie la celebra definitie a fotbalului facuta de englezi dupa ce au furat-o de la nemti de prea multe ori ca sa mai gaseasca alibiuri plauzibile, conform careia Fotbalul e un sport care se joaca 11 la 11 si Germania castiga, meciul nu a stat chiar asa. Adica nemtii nu au furat nimic, well poate o mica impingere discreta a lui Ballack la golul 3, dar in mod cert nu rezultatul. De fapt, daca ma gandesc bine, scorul ar fi trebuit sa fie 3-1 ca sa refelecte mai bine realitatea si raportul de forte din teren. Nemtii au fost peste portughezi la toate capitolele, agresivitate, fizic, initiativa, realism, tactica si, mai presus de toate, si-au dorit mai mult victoria. Fara Löw, trimis in tribuna, au aratat mai mult decat a putut Scolari sa handle (atentie Abramovici, s-ar putea sa te amagesti din nou cu un vorbitor de portugheza special care sa-ti castige Champions!) si au jucat un fotbal mai curat decat m-as fi asteptat, direct, puternic si extrem de colectiv. Portughezii mi s-au parut, la fel ca olandezii ieri, obositi, stresati si fara mintea limpede, macinand in gol datorita unei tactici gresite (atacat pe centru unde nemtii au aglomerat f bine, si cu mingi inalte cand Metzelder si Mertesacker sunt cu un cap mai mari decat Ronaldo) si preferand chiar si in a doua repriza sa practice obisnuitele pase cu calcaiul smecheresti atat de cunoscute noua in loc sa caute sa impinga jocul pe flancurisi sa joace mai in viteza cu nemtii. Cu alte cuvinte - forma fara fond, la acest capitol exceland un Ronaldo gelat pana la refuz si mai putin folositor decat o poza de-a lui semnata in Bravo. Desi a facut faza golului, bulanos de altfel si avandu-l ca autor pe un Nuno Gomes mult mai realist si mai experimentat, si a avut acel sut milimetric pe langa bara, mie mi s-a parut tot un pusti umflat de tot felul de tabloide care vor sa-l vanda Realului drept closca cu ouale de aur, desi in afara oualelor Nastase nu l-as prea vedea sa aiba altele. De dat. Ar trebui sa ia notite de la Ballack, imperial miercuri, un adevarat lider de echipa si jucator exponential al unei Mannschaft care se defineste prin titlu si prin acel concept de menschkeit. Cine nu cunoaste conceptul, sa vada “City Hall”.

Croatia - Turcia

Un meci aparent mai echilibrat, desi cam toata lumea miza pe croati (care,dupa cum am mai afirmat, erau favoritii mei secreti pt finala) cu acest Modrici absolut fabulos. Insa turcii s-au batut, au luptat pana la capat, si cand vorbim de turci ideea de “capat” in cazul unui meci de fotbal tinde sa devina destul de larga. Dupa ce i-au batut pe elvetieni in prelungiri si pe cehi in minutul 87, iata un gol venit in prelungirile reprizei a doua de prelungiri, mai precis minutul 122, un gol norocos (cu o aparenta devire a fundasului croat) si poate chiar un pic fortat, deoarece croatii avusesera mai multe ocazii, au fost peste turci tactic si tehnic, marcasera cu 2 minute inainte dupa o actiune superba alui Modric care l-a facut Bip-Bip pe Rustü si se rugau de arbitru sa-i lase sa faca o schimbare care ar fi omorat meciul, din momet ce arbitrul a fluierat finalul imediat ce Pletikosa a scos mingea din plasa. In momentul ala deja se stia cine merge in semifinala, caci croatii sunt o echipa luptatoare,dar totusi, de moral. Cand iei un gol in minutul 122, nu prea iti mai revii.Dovada: Modric, cel mai bun jucator al lor, nu prinde poarta la primul 11 metri. Game over, insert more coins.

Olanda - Rusia

Tocmai aud ca ieri Fan Zone-ul din centrul Moscovei era gol la ora meciului, iar galeria fanilor de pe stadion plina doar pe jumate. Chiar asa de pesimisti sa fi fost rusii? Nu reusesc sa inteleg de ce. Da, pierdusera cu Israelul in calificari, cu noi in amicalul dinainte de EURO si cu Spania luasera 4 boabe, da totusi, sa nu uitam ca facusera un meci superb cu Suedia, probabil si datorita revenirii capitanului Arshavin, acest pusti fabulos pe care probabil cineva ar trebui sa-l dea cu gel si sa-l vanda Realului cat mai repede, pentru ca merita, vorba L’Oreal. Pustiul m-a cucerit, il stiu de pe cand ma uitam la meciurile lui Zenit si ma intrebam ce cauta acolo. Sa poti sa fugi cat Banel, sa acoperi aproape toata jumatatea adversa de teren, sa ai 3 suturi pe poarta din care 1 gol, o pasa de gol dupa o cursa nebuneasca si o pasa care a dus la centrarea golului, asta inseamna Man of the Match si un fotbalist genial. Rusii au fost peste olandezi la toate capitolele, la fel ca si nemtii cu portughezii. Agresivi, plini de energie (se afla in plin campionat in Rusia, singurul jucator de nationala care joaca afara e Saenko), aranjati perfect de Hiddink si cu temele facute, cu cativa jucatori fenomen gen Arshavin sau Pavlyuchenko, cu altii muncitori gen Zyrianov, Zhyrkov sau Semshov, cu un fundas care le paleste mai bine ca Sneijder - Kolovin (si care a scapat in extremis de un rosu in prelungiri), si mai ales, cu un colectiv compact care se cunoaste bine deoarece joaca in acelasi campionat, in principal la Zenit si CSKA. De cealalta parte olandezii, odihniti din momet ce nu mai jucasera un meci de 8 zile (mai putin Boulahrouz si Engelaar, care de altfel au si iesit in repriza a doua), dar si complet lipsiti de idei, cu o tactica parca furata de la portughezi- atacuri pe centru, lente, previzibile si fara rezultat - si in mod cert depasiti la capitolele la care excelasera in meciurile precedente - prospetime si agresivitate. Victorie complet meritata a rusilor si 138000 de fani oranje se indreapta in liniste spre casa.

Cat despre meciul din seara asta, ce pot sa spun? In mod cert nu o sa mai favorizez fatis favorita, pt ca se pare ca a fost semn rau pana acum, sper doar ca echipa care merita mai mult si joaca mai mult fotbal sa castige. Si chiar vad un pattern. Pt ca pana acum cele trei echipe din semifinale au fost echipele de pe locul 2 al grupelor, care au luptat din greu sa ajunga aici, si care au favorizat jocul colectiv si nu executiile de generic. Am tot folosit termenul “colectiv” pentru ca, pana la urma, trebuie repetat obsesiv ca fotbalul e un sport de echipa si conteaza fondul, nu forma. Si la sfarsit Germania castiga, evident.

Update by SB 1: Meciul din seara asta a fost castigat, meritat, de Spania, care, desi a venit de pe locul intai in grupa ei, a aratat mai mult fotbal si a presat continuu o Italie care mi-a dat impresia ca a intrat pe teren cu gandul loviturilor de la 11 metri. Nu e o abordare normala pentru un sfert de finala de Euro, nici chiar pentru Italia. Iar Casillas a pus capat bulanului proverbial al peninsularilor. Basta, azzurri, andate a casa, poate data viitoare veti decide sa jucati si fotbal!

Iata ca prin prezentul post imi justific titulatura de recurring guest si voi incerca in saptamanile urmatoare sa mi-o justific si pe cea de corespondent complet neoficial dateline la UEFA EURO 2008™ (da, aceasta e denumirea oficiala prescurtata a turneului final european de fotbal din Austria si Elvetia tinut intre 7 si 29 iunie 2008, macar daca scriem despre el sa-i spunem pe nume corect

Sa incepem cu titlul: sincer sa fiu, prima data cand am auzit, sau mai bine zis citit sloganul oficial al turneului, acum vreun an, mi s-a parut complet lipsit de orice fel de mesaj, appeal sau chiar sens. Sa TE ASTEPTI la emotii? Wow, parca rimeaza cu ceva gen “In curand pe ecrane - Emotii - acum o noua senzatie marca Hollywood”. Mai ales ca sloganul, fidel globalizarii si nemilosului marketing mondial, a fost tradus in toate limbile de circulatie…elvetiana, adica franceza, germana si italiana (bine, in italiana cam orice are legatura cu fotbalul si se clameaza sau canta e cool, aduceti-va aminte de “Notti magiche” din ‘90, iar “Emozioni da vivere” nu e chiar rau). Insa, cam de la inceputul anului asta, pe masura ce totul se apropia si aparea din ce in ce mai concret, am inceput sa vad altfel lucrurile, si mai ales sa SIMT altfel. E adevarat, mascotele pot parea niste homosexuali tecktonici(sau cum naiba se scrie conceptul asta absolut strain mie) care danseaza pe o muzica de fitness produsa de un fost star dintr-o tara care are cam la fel de multe legaturi cu fotbalul cum are cu bob-ul (n.a. Jamaica ). E adevarat, melodia oficiala a baiatului lui Iglesias nu poate fi ascultata nici macar in aceeasi saptamana cu cea a lui Gianna Nanini, ca sa nu te deprimi. Dar, cu toate astea, si cu toata vremea asta nasoala care face Londra sa para Palma de Mallorca, sunt tentat sa parafrazez titlul unei melodii pe care am ascultat-o ieri si care mi s-a parut f catchy - “Something’s in the air” (titlul, melodia e un cover infect). Nu stiu ce sa zic, desi interesul elevtienilor pt turneu lasa ff mult de dorit, elvetienii fiind prin excelenta o natie anesteziata din nastere (dar despre asta voi reveni cu amanunte), eu simt…emotions

Continue Reading »