pageTracker._initData(); pageTracker._trackPageview();

Archive for the 'Georgian Politics' Category

Georgian Politics, South Caucasus

EU - Georgia: An Asymmetric Partnership

Nicu Popescu writes about EU - Georgia relations. The talking points [in English] are excellent and pretty much sum up the issues at stake here.

For me, the keyword that best describes the relationship between Brussels and Tbilsi is ‘asymmetry.’ As Nicu rightly points out, the EU has neither the muscle or political will to offer Georgia what it needs and wants in the short run, i.e. security guarantees, substantial political leverage in its negotiations with Russia, backed up by an increased aid flow through ENP and a strengthened economic partnership. Georgia is still semi-peripheral to the EU as a whole, although there are several states within the EU that have developed closer ties with Tbilisi [Romania, some of the Baltics, and to a certain extent Czech Republic and Poland]. Continue Reading »

Georgian Politics, South Caucasus

Liveblogging the Georgian elections

Alex from the Messenger [Tbilisi's English language daily] has been liveblogging throughout election day in Georgia. FYI, I am talking about Parliamentary elections, contested by 9 parties and 3 electoral blocks.

The big issue at stake here is actually having the elections generally regarded as free and fair by the international community. That would be a big plus in terms of strengthening Georgia’s democratic credentials and helping it to secure the NATO Membership Action Plan in December.

The small issue here is whether Mikheil Saakashvili’s United National Movement (UNM) is able to hold on to a Parliamentary majority. The opposition is made up of largely Pro-Western parties, who are quite vocal against Saakashvili’s strong style of leadership [authoritarian might be another way to put it].

Anyway, the quick facts here [too tired to give you any fine print now]:
_ turnout: 55%
_ exit poll: UNM at 63%
_ opposition cry foul.

I will keep you updated with any major developments. In case I forget or I don’t have time, just check the Messenger’s blog.

Frozen Conflicts, Georgian Politics, Russia

Georgia and Russia: Going to the brink

For those who hoped that the inauguration of the new President of the Russian Federation, Dmitry Medvedev, will bring about a liberal thaw, I have bad news: according to The Economist, Medved, in Russian, means bear. Which is exactly how Russia has been acting in the past few weeks. As anticipated, a string of events, such as Kosovo’s independence, Georgia and Ukraine’s bid to join NATO, coupled with the power transition at the Kremlin, all conspired to boost the aggressiveness of Russia’s foreign policies.

Take, for instance the 9 May military parade in Moscow, the first one of its sort since the fall of the Soviet Union, timed to show the West that Russia is still serious about regaining its erstwhile power, and that just because it appointed [sic!] a supposedly liberal President, it isn’t about to go soft where it matters most.

In other words, the bear is still alive and kicking. Kicking hard, that is, especially in the region known as ‘Russia’s soft under belly’, i.e., the South Caucasus. Russia has recently taken serios steps toward recognizing Georgia’s breakaway region of Abkhazia, shot down several Georgian drones [albeit never recognizing it] and, most worryingly, boosted its troop numbers in the Abkhaz region. Continue Reading »

Frozen Conflicts, Georgian Politics, South Caucasus

A South Ossetian Chronicle

I came across this blog entry [Romanian only] about South Ossetia. It tells the author’s [who happens to be an expert on frozen conflicts] impressions during a visit to Tskhinvali, Kurta, and Georgian villages. It ends with a dinner with Misha Saakashvili. Well worth the read!

Frozen Conflicts, Georgian Politics, Kosovo, Russia

Precedentul Kosovo si conflictele din Georgia

Deja s-a discutat până la saturaţie de „precedentul” Kosovo. Cred că până acum toţi suntem experţi în semnificaţiile, legale şi politice ale independenţei Kosovo pentru alte regiuni cu pretenţii de autodeterminare. Cred că merită totuşi citit argumentul lui Nicu Popescu, un expert pe zona post-sovietică, care arată că precedentul Kosovo este mai complicat decât pare la prima vedere, şi că valoarea lui ţine de interpretarea fiecărui actor în parte.

Şi că veni vorba de precedent, să revenim la problemele Georgiei, care ţin, evident, de regiunile separatiste Abhazia şi Oseţia de Sud. Până acum, subiectul Kosovo nu a fost abordat decât tangenţial de regimul de la Tbilisi. Georgia nu a avut o poziţie fermă anti-independenţă. Nu voi încerca să lansez aici vreo explicaţie referitoare la sursele acestei ambiguităţi. Însă ieri şi azi au avut două evenimente importante care au schimbat puţin dinamica lucrurilor:

harta-georgia.jpg

Mai întâi, Mikheil Saakashvili pune în sfârşit punctul pe i, când iese cu următoarea declaraţie:

We should all understand that Georgia is in a very, very difficult period in terms of the foreign situation. The fact that the process of recognizing Kosovo will be launched next week means that our country will face a very serious storm.

Apoi, ministrul de externe rus Sergei Lavrov a făcut o declaraţie prin care spunea că Rusia nu va recunoaşte imediat Abhazia sau Oseţia de Sud (sublinierea mea). Bineînţeles, Tbilisi aude cuvântul NU şi se bucură. În opinia mea, mai important e cuvântul IMEDIAT. Rusia ştie acum că are un puternic instrument de şantaj asupra Georgiei.

Aşadar, după cum anticipam şi într-o însemnare anterioară, Rusia nu se grăbeşte să recunoască independenţa. Şi nici nu o va face prea curând. Din motive pe care deja le-am menţionat, şi la care aş putea adăuga faptul că Moscovei îi convine de minune să aibă un instrument de şantaj împotriva Georgiei. Situaţia incertă a zonelor de conflict permite ruşilor să rămână implicaţi în zonă. Dacă independenţa Abhaziei şi Oseţiei sunt recunoscute de Rusia, jocul s-a terminat. Georgia poate strânge din dinţi, renunţa la teritorii, şi atunci nu-i mai împiedică nimeni să intre sub umbrela NATO.

Conspiracies, Georgian Politics

Moartea unui oligarh

patarkatsishvili.jpg

 

Marţi, 12 februarie 2008, Padri Patarkatsishvili a murit în urma unui atac de cord în reşedinţa sa din Surrey. Patarkatsishvili era un om de afaceri georgian cu o avere estimată la 6 miliarde de lire sterline, bun prieten cu Boris Berezovski, cu puternici inamici atât în Tbilisi cât şi la Moscova. Cu o mustaţă şi manierisme care aminteau de conaţionalul său Iosif Stalin, Patarkatsishvili are o istorie la fel de fascinantă ca şi potenţialele implicaţii ale morţii sale.

Deşi rapoartele iniţiale ale poliţiei londoneze confirmă faptul că Patarkatsishvili ar fi murit din cauze naturale, moartea lui rămâne surprinzătoare şi învăluită de suspiciune. Magnatul georgian avea prea mulţi duşmani pentru a putea accepta necondiţionat faptul că Patarkatsishvili, în vârstă de 52 de ani şi cu o sănătate excelentă, a suferit din senin un atac de cord în timp ce fuma o ţigară pe balcon.

Care e povestea lui Patarkatsishvili?

Legătura lui cu Boris Berezovski a fost cimentată la Moscova în anii 90, când Patarkatsishvili a fost implicat în mass-media rusă, deţinând acţiuni în posturile de televiziune ORT şi TV6. Patarkatsishvili pretindea că, în perioada moscovită, ar fi contribuit la ascensiunea politică a lui Putin. Astfel, georgianul l-ar fi recomandat pe tănârul Vladimir lui Pavel Borodin, unul dintre consilierii apropiaţi lui Ielţin, mai apoi Putin primind postul de director al serviciilor de informaţii ruse (FSB), cu acceptul lui Berezovski.

Indiferent de rolul jucat de Patarkatsishvili în cariera politică a lui Putin, cert este că georgianul a fost afectat de campania de subminare a puterii oligarhilor ruşi dusă de Putin în primii ani de la venirea sa la putere. Patarkatsishvili, ca şi Berezovski, a ajuns în exil la Londra, iar de aici înainte cariera lui se leagă din ce în ce mai mult de politica din Georgia.

Patarkatsishvili era proprietarul postului de televiziune Imedi TV din Georgia, unul dintre cele principalele două canale TV private din Georgia. Revoluţia trandafirilor i-a găsit pe Patarkatsishvili de aceeaşi parte a baricadei cu Mikheil Saakashvili însă, treptat, poziţiile lor s-au îndepărtat. În 2007, Imedi TV devenise principalul critic al lui Saakashvili şi un ghimpe în coasta regimului.

De aici lucrurile se complică. În Septembrie 2007, Irakli Okruashvili, un militant ministru al apărării mazilit de Saakashvili şi acuzat de corupţie, dezvăluie planurile lui Saakashvili de a-l asasina pe Patarkatsishvili, însă îşi retrage declaraţiile după ce e pus sub acuzare sub acuzaţia de corupţie.

În noiembrie 2007, manifestaţiile opoziţiei de la Tbilisi sunt înăbuşite violent de forţele de ordine, iar postul Imedi TV este închis de autorităţi. Patarkatsishvili, care finanţase demonstraţiile opoziţiei de la Tbilisi, e acuzat de autorităţile georgiene că pune la cale o lovitură de stat sprijinită de Kremlin. Ca dovadă, procurorul general al Georgiei dă publicităţii înregistrarea unei întâlniri dintre Patarkatsishvili şi un înalt oficial din Ministerul Georgian de Interne, în care primul pare a încerca să ofere mită în schimbul participării trupelor Ministerul de Interne la o lovitură de stat ce urma să aibă loc a doua zi după alegerile prezidenţiale anticipate (adică pe 6 ianuarie 2008).

Şi jocul continuă. În ianuarie 2008, Patarkatsishvili obţine o altă înregistrare, în care un alt oficial din Ministerul de Interne al Georgiei oferă o sumă de bani unui luptător cecen în schimbul eliminării oligarhului la Londra. Patarkatsishvili a declarat public în repetate rânduri că se teme de o încercare de asasinare din partea regiumului de la Tbilisi, oligarhul având nu mai puţin de 120 de gărzi de corp.

Ultimul act al complicatului joc politic s-a consumat acum câteva săptămâni, când Saaakashvili îi face lui Patarkatsishvili o ofertă pe care acesta n-o putea refuză: vânzarea incomodului Imedi TV, în schimbul Georgian Railways. Patarkatsishvili acceptă iniţial. Însă contractul de cumpărare a Georgian Railways, care îi este prezentat ulterior, include o clauză care îl obligă pe Patarkatsishvili să facă investiţii de 2 miliarde de dolari în reabilitarea reţelei feroviare din Georgia. Considerând clauza abuzivă, Patarkatsishvili refuză vânzarea Imedi TV.

Apoi moare.

La scurt timp apar acuzaţiile, majoritatea îndreptate asupra regimului de la Tbilisi. Dimitri Muratov, fostul şef al Annei Politkovskaia, declară că Patarkatsishvili avea o stare a sănătăţii excelentă, şi tocmai fusese supus unui control medical amănunţit, care nu relevase existenta vreunei probleme medicale majore.

Irakli Tsereteli, unul dintre liderii opoziţiei din Georgia, declară făţiş şi, oarecum bombastic, că decizia de a-l elimina pe Patarkatsishvili a fost luată de o grupare zionist-masonică (ciudat, ţinând cont de faptul că oligarhul avea rădăcini în Israel) care face constant jocuri de culise menite a influenţa destinul politic al anumitor ţări, „ ca pedeapsă pentru eşuarea planului de a răsturnă regimul lui Mihail Saakashvili.”

Nu vreau să dau vreun verdict în acest caz. Din mai multe motive. În primul rând pentru că nu e sigur că Patarkatsishvili a fost cu adevărat asasinat şi, în al doilea rând, pentru că povestea lui e mult prea complicată pentru a putea lansa o ipoteză firmă.

Însă, dacă s-ar dovedi că într-adevăr Patarkatsishvili a fost asasinat, există trei posibile scenarii legate de moartea sa:

· Patarkatsishvili a fost implicat în pregătirea unei lovituri de stat în Georgia cu ajutorul Kremlinului, şi a fost eliminat în urma eşecului acesteia.

· Georgianul a fost eliminat de regimul de la Tbilisi, pentru a scăpa de criticile postului Imedi TV. Argumente pro: caseta cu luptătorul cecen, faptul că în Georgia urmează să aibă loc alegeri parlamentare. Însă ar risca Saakashvili o asemenea controversă?

· Asasinarea lui Patarkatsishvili a fost realizată de o a treia forţă, posibil o organizaţie conspirativă zionisto-masonică citată de Tsereteli.