Căutam ştiri şi comentarii despre Kosovo, când văd pe Reuters că Fidel Castro a anunţat oficial că se pensionează!
Castro e în vârstă de 81 de ani, era la putere în Cuba de la Revoluţia din 1959, şi dacă mai rezista un an probabil că ar fi prezidat asupra unor ceremonii grandioase de marcare a semicentenarului sus-numitului eveniment.
Asistăm la sfârşitul unei ere. Şi e, desigur, un moment emoţionant, pentru toţi iubitorii de Ibrahim Ferrer, Mojito, Havana Club şi alte produse culturale ale insulei din caraibe.
Lăsând însă emoţiile la o parte, faptul că El Lider Maximo a ieşit oficial din scenă nu schimb prea mult lucrurile. De 19 luni, fratele lui Raul conducea de fapt Cuba, în timp ce Fidel însuşi apărea din când în când la televizor în training, uneori la braţ cu Chavez sau Maradona. E vorba aşadar de oficializarea unei stări de fapt.
Însă simplul fapt că Fidel nu mai ridică, oficial, nici o pretenţie, la conducerea Cubei, deschide potenţial calea pentru schimbări. Şi, desigur, când vorbesc despre schimbări mă gândesc la un posibil dezgheţ între Cuba şi SUA, la o primăvară de la Havana. Să se intrevadă cumva o Cuba Libre la orizont.
UPDATE: Prima analiză pe tema retragerii lui Fidel vine de la Stratfor. Opinia lor este că demisia lui Castro nu schimbă prea mult datele problemei în Cuba, în condiţiile în care Raul, care probabil va fi ales preşedinte pe 24, deja controlează aparatul de securitate din Cuba. Mai mult, spune Stratfor, nu există nici o mişcare de opoziţie care să prezinte vreo ameninţare dinastiei Castro, iar Raul a luat deja măsuri de prevenire a unei destabilizări, acordând anumite libertăţi de expresie studenţilor şi luând măsuri pentru liberalizarea economiei.
Ce este clar este că demisia lui Castro va provoca un val de bucurie în Miami, fieful opozanţilor exilaţi ai regimului de la Havana. Însă dacă Raul îşi joacă bine cărţile, cel mai probabil vom avea parte de o politică a paşilor mărunţi, cu o liberalizare treptată şi controlată de către stat.
