Anyways, revin cu cateva comentarii despre sferturile de pana acum, surprize, favoriti si, de ce nu, fotbal.

Portugalia - Germania

Trebuie sa marturisesc ca pana la faza sferturilor conduceam in clasamentul de Loto-Prono al filialei Zurich a Euro 2008 SA, cu 9 rezultate ghicite. Insa la fel de sincer trebuie sa spun ca sferturile nu mi-au iesit deloc. Incepand cu primul. Portugalia era favorita mea si, cred, a majoritatii, chiar si a unora dintre nemti.  Dar, desi multi s-ar avanta sa faca aluzie la celebra definitie a fotbalului facuta de englezi dupa ce au furat-o de la nemti de prea multe ori ca sa mai gaseasca alibiuri plauzibile, conform careia Fotbalul e un sport care se joaca 11 la 11 si Germania castiga, meciul nu a stat chiar asa. Adica nemtii nu au furat nimic, well poate o mica impingere discreta a lui Ballack la golul 3, dar in mod cert nu rezultatul. De fapt, daca ma gandesc bine, scorul ar fi trebuit sa fie 3-1 ca sa refelecte mai bine realitatea si raportul de forte din teren. Nemtii au fost peste portughezi la toate capitolele, agresivitate, fizic, initiativa, realism, tactica si, mai presus de toate, si-au dorit mai mult victoria. Fara Löw, trimis in tribuna, au aratat mai mult decat a putut Scolari sa handle (atentie Abramovici, s-ar putea sa te amagesti din nou cu un vorbitor de portugheza special care sa-ti castige Champions!) si au jucat un fotbal mai curat decat m-as fi asteptat, direct, puternic si extrem de colectiv. Portughezii mi s-au parut, la fel ca olandezii ieri, obositi, stresati si fara mintea limpede, macinand in gol datorita unei tactici gresite (atacat pe centru unde nemtii au aglomerat f bine, si cu mingi inalte cand Metzelder si Mertesacker sunt cu un cap mai mari decat Ronaldo) si preferand chiar si in a doua repriza sa practice obisnuitele pase cu calcaiul smecheresti atat de cunoscute noua in loc sa caute sa impinga jocul pe flancurisi sa joace mai in viteza cu nemtii. Cu alte cuvinte - forma fara fond, la acest capitol exceland un Ronaldo gelat pana la refuz si mai putin folositor decat o poza de-a lui semnata in Bravo. Desi a facut faza golului, bulanos de altfel si avandu-l ca autor pe un Nuno Gomes mult mai realist si mai experimentat, si a avut acel sut milimetric pe langa bara, mie mi s-a parut tot un pusti umflat de tot felul de tabloide care vor sa-l vanda Realului drept closca cu ouale de aur, desi in afara oualelor Nastase nu l-as prea vedea sa aiba altele. De dat. Ar trebui sa ia notite de la Ballack, imperial miercuri, un adevarat lider de echipa si jucator exponential al unei Mannschaft care se defineste prin titlu si prin acel concept de menschkeit. Cine nu cunoaste conceptul, sa vada “City Hall”.

Croatia - Turcia

Un meci aparent mai echilibrat, desi cam toata lumea miza pe croati (care,dupa cum am mai afirmat, erau favoritii mei secreti pt finala) cu acest Modrici absolut fabulos. Insa turcii s-au batut, au luptat pana la capat, si cand vorbim de turci ideea de “capat” in cazul unui meci de fotbal tinde sa devina destul de larga. Dupa ce i-au batut pe elvetieni in prelungiri si pe cehi in minutul 87, iata un gol venit in prelungirile reprizei a doua de prelungiri, mai precis minutul 122, un gol norocos (cu o aparenta devire a fundasului croat) si poate chiar un pic fortat, deoarece croatii avusesera mai multe ocazii, au fost peste turci tactic si tehnic, marcasera cu 2 minute inainte dupa o actiune superba alui Modric care l-a facut Bip-Bip pe Rustü si se rugau de arbitru sa-i lase sa faca o schimbare care ar fi omorat meciul, din momet ce arbitrul a fluierat finalul imediat ce Pletikosa a scos mingea din plasa. In momentul ala deja se stia cine merge in semifinala, caci croatii sunt o echipa luptatoare,dar totusi, de moral. Cand iei un gol in minutul 122, nu prea iti mai revii.Dovada: Modric, cel mai bun jucator al lor, nu prinde poarta la primul 11 metri. Game over, insert more coins.

Olanda - Rusia

Tocmai aud ca ieri Fan Zone-ul din centrul Moscovei era gol la ora meciului, iar galeria fanilor de pe stadion plina doar pe jumate. Chiar asa de pesimisti sa fi fost rusii? Nu reusesc sa inteleg de ce. Da, pierdusera cu Israelul in calificari, cu noi in amicalul dinainte de EURO si cu Spania luasera 4 boabe, da totusi, sa nu uitam ca facusera un meci superb cu Suedia, probabil si datorita revenirii capitanului Arshavin, acest pusti fabulos pe care probabil cineva ar trebui sa-l dea cu gel si sa-l vanda Realului cat mai repede, pentru ca merita, vorba L’Oreal. Pustiul m-a cucerit, il stiu de pe cand ma uitam la meciurile lui Zenit si ma intrebam ce cauta acolo. Sa poti sa fugi cat Banel, sa acoperi aproape toata jumatatea adversa de teren, sa ai 3 suturi pe poarta din care 1 gol, o pasa de gol dupa o cursa nebuneasca si o pasa care a dus la centrarea golului, asta inseamna Man of the Match si un fotbalist genial. Rusii au fost peste olandezi la toate capitolele, la fel ca si nemtii cu portughezii. Agresivi, plini de energie (se afla in plin campionat in Rusia, singurul jucator de nationala care joaca afara e Saenko), aranjati perfect de Hiddink si cu temele facute, cu cativa jucatori fenomen gen Arshavin sau Pavlyuchenko, cu altii muncitori gen Zyrianov, Zhyrkov sau Semshov, cu un fundas care le paleste mai bine ca Sneijder - Kolovin (si care a scapat in extremis de un rosu in prelungiri), si mai ales, cu un colectiv compact care se cunoaste bine deoarece joaca in acelasi campionat, in principal la Zenit si CSKA. De cealalta parte olandezii, odihniti din momet ce nu mai jucasera un meci de 8 zile (mai putin Boulahrouz si Engelaar, care de altfel au si iesit in repriza a doua), dar si complet lipsiti de idei, cu o tactica parca furata de la portughezi- atacuri pe centru, lente, previzibile si fara rezultat - si in mod cert depasiti la capitolele la care excelasera in meciurile precedente - prospetime si agresivitate. Victorie complet meritata a rusilor si 138000 de fani oranje se indreapta in liniste spre casa.

Cat despre meciul din seara asta, ce pot sa spun? In mod cert nu o sa mai favorizez fatis favorita, pt ca se pare ca a fost semn rau pana acum, sper doar ca echipa care merita mai mult si joaca mai mult fotbal sa castige. Si chiar vad un pattern. Pt ca pana acum cele trei echipe din semifinale au fost echipele de pe locul 2 al grupelor, care au luptat din greu sa ajunga aici, si care au favorizat jocul colectiv si nu executiile de generic. Am tot folosit termenul “colectiv” pentru ca, pana la urma, trebuie repetat obsesiv ca fotbalul e un sport de echipa si conteaza fondul, nu forma. Si la sfarsit Germania castiga, evident.

Update by SB 1: Meciul din seara asta a fost castigat, meritat, de Spania, care, desi a venit de pe locul intai in grupa ei, a aratat mai mult fotbal si a presat continuu o Italie care mi-a dat impresia ca a intrat pe teren cu gandul loviturilor de la 11 metri. Nu e o abordare normala pentru un sfert de finala de Euro, nici chiar pentru Italia. Iar Casillas a pus capat bulanului proverbial al peninsularilor. Basta, azzurri, andate a casa, poate data viitoare veti decide sa jucati si fotbal!

Cum nu ma pricep nici la politica, nici la fotbal, mi se pare de bun simt sa scriu despre amandoua. Sa incepem cu fotbalul. Romania a iesit de la Euro cum e mai rau: adica si fara glorie, si fara dezonoare. Am jucat calculat, timid, strategic, nu am riscat foarte mult, nici nu am aratat prea mult, si pana la urma am primit exact ce am meritat. Adica doua puncte si un loc trei, deasupra Frantei care a fost jalnica. Singurul meci de-al nostru in care s-a jucat fotbal a fost cel cu Italia. In rest, am vazut o aparare destul de buna, un Daniel Niculae necopt si nestralucitor, un briliant care avea altele pe cap, un Banel care alearga la fel de mult si e la fel de mediocru la capitolul tehnica si viziune. Daca ar fi sa trag o concluzie, la rece, asupra campaniei de la Euro, singurul cuvant care imi vine in minte este mediocritate. Avem o echipa de second-tier in Europa, ceea ce nu e rau, nu e nici senzational, si probabil daca nimeream intr-o grupa mai accesibila am fi jucat altfel si aveam sanse la o calificare in sferturi. Mai mult nu cred ca era posibil.

Si acum despre politica. Dupa cum stiti, a avut loc turul doi al alegerilor locale. Tur doi care, la fel ca si turul intai, a semanat izbitor cu campania Romaniei la Euro. Adica a fost mediocru, cu candidati mediocri [cu mici exceptii], cu campanii care n-au reusit sa trezeasca mare interes, cu o prezenta mica la vot in mediul urban. PNL si PSD au repurtat o victorie importanta si se contureaza deja o guvernare galben-rosie la toamna. PD-L cred ca a inceput sa simta ca se apropie dezastrul, insa sincer nu prea vad ce ar putea face pentru a-l preintampina la toamna. De fapt, marea drama a PD-L-ului e ca postura de partid prezidential nu mai e tenabila atata timp cat Basescu incepe sa devina un balast legat de piciorul portocaliilor. Iar alianta cu PNG-ul in Consiliul General este amuzanta si simptomatica pentru lipsa de viziune a partidului care acum un an ar fi putut guverna singur. De fapt, cred ca asocierea cu Gigi e cea mai buna metoda de a aliena electoratul defunctei Aliante DA.

Nici Euro, nici localele nu au fost genul de evenimente care sa scoata lumea in strada. Impresia mea a fost una de somnolenta generala. Insa atunci cand, pentru al 9-lea an consecutiv, economia creste cu 6%, cand am intrat in UE, cand lumea vrea ipoteca si leasing, e intr-un fel normala o atmosfera de somnolenta si plictiseala. Mi-e dor de anii 90 

Am vorbit si cu Vochin, care avusese dialoguri asemanatoare cu diversi talieni si frantuji, dar sincer, eu nu ne vad in pole position pt calificarea din grupa. De ce? Din toate motivele invocate in presa: 1) olandezii o sa bage rezerve, care vor sa demonstreze ce pot, iar un Robben, Huntelaar sau Van Persie e clar ca pot, si sunt mult mai fresh decat ai nostri care au alergat ca disperatii deja doua meciuri in 7 zile; 2) olandezii sunt in general persoane destul de ingamfate (spun asta desi am cativa prieteni olandezi, e pur si simplu in natura lor) care digera f greu infrangerile, iar a noastra de anul trecut sunt convins ca inca le sta in gat; 3) in cele doua meciuri de pana acum olandezii au inscris repede si apoi au contraatacat ucigator, ceea ce cu noi nici francezii nici italienii nu au reusit, pt ca jucau altceva. Insa de data asta noi va trebui sa riscam, trebuie sa castigam ca sa nu depindem de meciul celalalt, unde sunt sigur ca nu va fi egal. Parerea mea e ca daca reusim sa dam gol primii, putem sa castigam. Daca nu, suntem out.

M-am bucurat sa-i vad pe baieti destinsi, Chivu facea poze, cativa se duceau la spa, care e chiar peste drum, am si vorbit cu cativa, ii simti montati dar in acelasi timp ma bucur sa vad ca nu sunt super stresati, ca stiu ca pana la urma sunt acolo sa joace fotbal cum pot mai bine si sa demonstreze ca au valoare daca tot au ajuns acolo, nu sa bata pe X sau Y sau sa se claseze pe locul Z. Il simt insa pe Piti foarte circumspect si chiar cred ca va merge pe aceeasi idee ca in meciul cu francezii, cu mici retusuri gen Codrea-Cocis sau Petre-Banel. Nu vrea sa piarda, asa ca accepta sa nu castige si mizeaza pe ultimul meci. S-ar putea sa-i mearga sau nu. Vorbeam azi cu Vochin, care sta tot aici, la Swissotel, despre conceptul de “Gloria Bistritei a Europei” pe care el l-a dezvoltat si intr-un articol acum vreo saptamana-doua, si ne comparam cu Croatia. Echipa f buna, care a batut Anglia de 2 ori in preliminarii, sa nu mai vorbim de momentul ‘98, dar care s-a chinuit cu Austria pe care a batut-o bulanos cu un penalty in minutul 5 si care s-a aparat tot meciul. Acum ma uit si vad ca-i conduc pe nemti si joaca mai bine ca ei. De unde rezulta mentalitatea balcanica, care concepe mobilizarea numai in cazul meciurilor contra adversarilor puternici, cu spatele la zid si cu campiile parjolite, si care transforma un antrenament cu o echipa de pe locul 70-80 mondial intr-un periculos joc cu focul.

Aseara am fost cu ai mei (care sunt aici in vacanta), in centrul Zurich-ului, Fan Zone and stuff sa ne plimbam, sa mancam si sa vedem meciul Elvetiei. Am vazut un hotel in centrul vechi plin de romani (vezi imaginea de mai sus)  un Fan Zone full si un meci pierdut de saracii helveti in minutul 92, pe o ploaie torentiala care m-a facut sa cred ca arbitrul ar putea fi nevoit sa intrerupa meciul…lol…de parca chiar crede cineva ca e posibil sa se intrerupa vreun meci la un turneu final din alta cauza decat Armageddon-ul Cum naiba sa opresti o masinarie care a adus asemenea audienta si care a scos atatia oameni in strada ?

Money talks, and Switzeland walks…

Day One

Din pacate vremea nu a tinut cu noi, dar macar n-a plouat…decat izolat, in Geneva, unde de altfel au fost cea mai mare participare in Fan Zone, aproximativ 55′000 oameni. Ceremonia de deschidere nu m-a miscat in mod deosebit, dar e adevarat ca eu ma uitam mai mult la detaliile tehnice. Gen ma rugam ca vantul sa nu bata ca mai mult de 35 mph ca sa nu…well, let’s not go in there (sau out there)

Meciul Elevetiei - nimic spectaculos in afara de accidentarea lui Frei, care e echivalentul lui Mutu, mai mult chiar, tinand cont ca ei nu au un Daniel SI un Marius Niculaie. Mi-a parut rau pentru helveti, au jucat curajos si au dat tot ce-au avut, chiar daca asta nu inseamna chiar atat de mult in fotbalul european. O iesire gresita la offside, gol impotriva cursului jocului si apoi catenaccio din partea cehilor pe care nu as paria sa mai repete figura din ‘96 sau ‘04 nici macar cat pariez sa castige zombie6 la Cannes cu un film cu zombie, secolul asta. Un penalty la un hent de voleibalata a lui Ujfalusi (care m-a socat, pentru ca totusi va juca cu Fiorentina CL si nu cu FC Caracal in cine stie unde) si o bara chiar inseamna ca pentru Elvetieni nu a fost deloc o zi fasta. Viitorul lor nu e nici macar oranje ca pt noi, e mai degraba albastru (desi turcii si portughezii joaca in rosu sau alb). Apropo de acestia, turcii nu mi-au placut dar portughezii au fost destul de impresionanti, chiar daca toti concetatenii lor din Euro 2008 SA mi s-au tot plans ca nu-l suporta pe Scolari si tactica lui inexistenta. Mie imi place tipul, un fel de Halagian modern (desi probabil ca e un fel de oximoron si pana acum a avut rezultate ff bune, o finala de EURO in minus. Una peste alta, o zi plina.

Day Two

Nu prea am avut timp de stat azi, multe sosiri pentru meciul nostru. Francezii stau aici, asa ca de pe la ora 11 incepem sa avem isterice doritoare de purtat copiii lui Henry, Benzema si chiar Ribery, desi cred ca patrimoniul genetic ar cam fi un challenge in cazul asta. Francezii sunt punctuali ca trenurile elvetiene. De altfel, au si inchiriat unul, exclusiv, care-i aduce in Oerlikon. Busul ii ia de langa peron si ii duce in parcarea subterana, spre disperarea fanilor care nu inteleg ca ar fi cazul sa plece acasa, show’s over folks. Apare un grup de americance care ma intreaba daca e ceva cu soccer gen campionat mondial & stuff si ma amuza teribil de cat de curioase sunt daca stau cute guys here. Nu par foarte impresionate de echipa Frantei, sa vezi ce-o sa fie cand vin italienii…

Meciurile de-abia le-am vazut caci a trebuit sa fac o excursie pana in bucolica statiune Bad Zurzach unde sejurneaza ai mei parinti (un fel de Calimanesti-Caciulata unde cina se serveste PANA in ora 9 si viata pana la 10, 10 si ceva). MARE deceptie Croatii, pe care eu totusi ii vad in semifinala si chiar mai mult, austriecii s-au zbatut dupa cum o sugereaza numele atacantului Harnik, dar totusi sa nu uitam de petitia facuta acum un an de niste concetateni la fel de harnici care doreau sa ofere locul selectionatei lor la EURO unei alte echipe capabile sa se califice prin fotbal… Nemtii, ca nemtii.Putine emotii.

Day Three

And here we are, ziua Z. Nebunie mare toata ziua, lume care cauta bilete. Atasatul de la ambasada Romaniei vine sa ridice VIP pass-urile pt Basescu si delegatia si e interesant de stiut ca o domnisoara voluntar pe nume Carla a tranportat intr-o plasuta, pe metrou, acreditarea lui dom’ presedinte pentru meciul secolului.

Anyways, initial voiam sa scriu un post, dar am avut un noroc fantastic, cineva a venit cu mai multe bilete in plus, asa ca la ora 5 am zbughit-o spre stadion unde am intrat exact inainte de imnuri. Nu pot sa spun decat cam ce s-a scris in ziare azi, adica chapeau pt suporteri si pt baieti, dar numai la partea de canto, a fost prima oara cand nu am cantat de unul singur imnul pe un stadion. A fost absolut super iar sentimentul nu-l pot descrie nici cu poze, nici in cuvinte. Ma bucur ca am fost acolo, a fost un moment important pentru romani in lume, chiar daca prin intermediul fotbalului. M-am simtit integrat cum nici macar la Revelionul lui Base de acum 2 ani nu m-am simtit. Cam asta e efectul fotbal asupra anemonelor.

Meciul alalalt l-am vazut in barul hotelului, cu niste italieni care vorbeau mai mult nemteste si cu altii care jucau mai mult romaneste. Adica o cam incasau, desi aveau ocazii si nu jucau rau. E genul ala de seara cand mai bine nu te dai jos din pat, mai ales daca nu esti singur, ca altfel e clar ca o patesti. Olandezilor le intra totul, mai ales mingea in poarta lui Buffon, iar Donadoni e grizonat express in 35 de minute. Del Piero si Toni rateaza, Barzagli prinde muste si Von Bronckhorst care e mai scund si decat Cannavaro da gol cu capul din 5 metri ca la antrenament. Game over, insert more coins. Sau more players, ca azzuri au ramas datori, ocaziile nu se pun decat cand joci “la malai” ragazzi.

Day Four

Si ajungem si la ziua si repriza de azi cand, desi m-am trezit pe la 6 si am avut destul de tras, a fost prima cand am reusit sa realizez ca in decursul a 96 de ore am dat mana cu Andy Roxburgh, i-am carat bagajele lui Gerard Houlier, am glumit cu Roy Hodgson si am discutat despre sansele Frantei cu seful delegatiei lor. Insa la final, cel mai mult m-a interesat discutia cu Bogdan, TLO-ul Romaniei, care m-a pus la curent cu ce mai fac baietii si ce-au mancat la pranz. De ce? Habar n-am, dar din moment ce stau sa povestesc romanul asta in loc sa ma uit la Spania - Rusia, cred ca raspunsul sa fie destul de evident. Si sper sa revin maine cu noutati interesante.

Allez les jaunes!

To sum it up, Hillary lost because she was slow to grasp the formidable power of change versus the diminishing perceived relevane of experience, and because she lacked Obama’s vision in terms of using new media and the internet to connect, galvanize and rally supporters, and raise money.

™ (da, aceasta e denumirea oficiala prescurtata a turneului final european de fotbal din Austria si Elvetia tinut intre 7 si 29 iunie 2008, macar daca scriem despre el sa-i spunem pe nume corect

Sa incepem cu titlul: sincer sa fiu, prima data cand am auzit, sau mai bine zis citit sloganul oficial al turneului, acum vreun an, mi s-a parut complet lipsit de orice fel de mesaj, appeal sau chiar sens. Sa TE ASTEPTI la emotii? Wow, parca rimeaza cu ceva gen “In curand pe ecrane - Emotii - acum o noua senzatie marca Hollywood”. Mai ales ca sloganul, fidel globalizarii si nemilosului marketing mondial, a fost tradus in toate limbile de circulatie…elvetiana, adica franceza, germana si italiana (bine, in italiana cam orice are legatura cu fotbalul si se clameaza sau canta e cool, aduceti-va aminte de “Notti magiche” din ‘90, iar “Emozioni da vivere” nu e chiar rau). Insa, cam de la inceputul anului asta, pe masura ce totul se apropia si aparea din ce in ce mai concret, am inceput sa vad altfel lucrurile, si mai ales sa SIMT altfel. E adevarat, mascotele pot parea niste homosexuali tecktonici(sau cum naiba se scrie conceptul asta absolut strain mie) care danseaza pe o muzica de fitness produsa de un fost star dintr-o tara care are cam la fel de multe legaturi cu fotbalul cum are cu bob-ul (n.a. Jamaica ). E adevarat, melodia oficiala a baiatului lui Iglesias nu poate fi ascultata nici macar in aceeasi saptamana cu cea a lui Gianna Nanini, ca sa nu te deprimi. Dar, cu toate astea, si cu toata vremea asta nasoala care face Londra sa para Palma de Mallorca, sunt tentat sa parafrazez titlul unei melodii pe care am ascultat-o ieri si care mi s-a parut f catchy - “Something’s in the air” (titlul, melodia e un cover infect). Nu stiu ce sa zic, desi interesul elevtienilor pt turneu lasa ff mult de dorit, elvetienii fiind prin excelenta o natie anesteziata din nastere (dar despre asta voi reveni cu amanunte), eu simt…emotions

Emotions la noi, in gsp si prosport, care zilnic pun vreo 50 de post-it-uri pe situri (ca nu se poate numi articol o nota de 5 randuri despre ce cearcane are Stefan Radu plus poza aferenta), dar si in cantonament (da, am si o sursa acolo, dar n-o s-o numesc) unde baietii incep sa faca la fel ca noi prin clasa a 4-a la careu cand de-abia asteptam sa bage “Trei culori” ca sa ne dea drumul in clase, la pauza cand proful nu vrea sa termine lectia si sa-ti dea tema iar tie iti tremura mainile pe cele doua pungi, cu mingea de baschet si aia de fotbal, ca nu stii ce vrei sa joci mai intai si 10 minute ti se pare destul pentru doua goluri si trei penaltiuri (iar la UEFA EURO 2008™ asta chiar se va aplica

Toti cei care stiu cine e Malouda, Toni si Robben, toti cei care se bucura pt ca s-a accidentat unul de-al lor si sufera ca s-a paradit unul de-al nostru, toti cei care vibreaza cand sunt pe stadion si ii vad pe baieti ca intra super concentrati de zici ca li s-au stricat la toti aparatele dentare si pot sa desclesteze falcile, toti cei care incearca macar sa cante dincolo de strofa 1 a imnului - nu pentru ca le place ci pt ca poate ii ajuta pe baieti asa sau strangand pumnii fara sa vrea si sarind la fiecare pasa ratata in careu sau la un sprint a lui Mutu, toti cei care au inteles ce-am vrut sa spun in paragraful asta si nu-l considera o incercare patetica de patriotism intarziat (pt ca folks, sa fim intelesi, patriotismul ESTE patetic si in momentul de fata mi se pare total underrated si underground de-a dreptul la noi, pe drept sau nu), toti acesti oameni - sper ca mai mult de 20% din cititorii acestui blog si 30% din votantii de duminica - asteapta emotii. Nu asteapta sa le dea cineva mura in gura, asteapta ca de maine incolo sa simta ca apartin unei lumi altfel, ca fiecare meci o sa-i tina prinsi macar ca sa poata sa parieze pe cate goluri o sa ia Austria, cum o sa castige nemtii cu bulan dupa ce nu joaca nimic, cum o s-o fure grecii de la toti ca doar nu poate sa se repete istoria in cazul lor ca la francezi, cum o sa-i dea Materazzi un cap in gura lui Opres… scuze, lui Ribery ca sa-l faca mai frumos, cum o sa-si incordeze muschii Ronaldo dupa gol ca sa-l vada gagicile,care gagici se vor uita oricum la italieni, ca-s mai smecheri. Toate astea sunt EMOTIONS oameni buni iar eu, sincer, astept intr-o camera de 3 pe 4 de hotel, la un Welcome desk sau intr-un office plin de cutii de carton sa pot sa urlu, sa pot sa ies pe strada ca celelalte 23 de milioane de acasa si sa pot ca data viitoare cand voi da mana cu Roy Hodgson, Andy Roxburgh sau Gerard Houllier (prima data a fost azi si it was… emotional sa pot si eu sa opinez ca avem sanse mari sa reeditam isprava din ‘08, nu din ‘94, si sa jucam macar semifinala

Si acum tema pentru acasa

Uitati-va cum a fost cam ultima oara cand s-a iesit pe strazi pt fotbal in Bucuresti (si ganditi-va ca nu era vorba de Nationala)

apoi ascultati asta

si ganditi-va ca sunteti pe un stadion arhiplin

It has been eight years since a young George W. Bush entered the White House, riding on a wave of Conservative revival following 8 years of prosperity unprecedented since the Golden Age of the 1950s and 1960s. At the time, Bush held many question marks for analysts and the public. His lack of substance was especially visible in foreign policy. Yet it was precisely foreign policy that became the paramount issue throughout his presidency.

What has happened since?

Americans are less confident, less prosperous and more wary of the future now then they were back in 2000. The housing bubble burst, affecting consumption, consumer confidence and growth. The structural problems affecting US trade patterns grew worse, accentuating American dependency on East Asia. The dollar, meanwhile, has slid upon a slippery slope, and now has a realistic prospect of losing its supremacy as a worldwide reserve currency, affecting seignorage abilities of Washington, D.C.

Perhaps the most worrisome development throughout the Bush presidency, has been the gradual decline of American power relative to China, but, most of all, that of American legitimacy as a global leader. The war in Iraq, the intolerant and bellicose rhetoric, and the self-righteous attitude of Bush’s neocon puppetmasters has affected US credibility. What used to be a paragon of democracy and freedom, has now turned out into a hated struggling hegemon.

Enter Barack Obama. Coming from virtually nowhere, a young Illinois Senator manages to inflict the most astonishing upset in recent Democratic history. His personality is magnetic, his rhetoric inspiring. He is a byword for ‘change,’

Critics of Obama have attacked him on two main fronts:

• lack of experience. According to this view, Obama lacks the leadership experience that would allow him to effectively run the US administration, and to actually effect the change he has been promising from day one of his presidency.
• lack of substance. Obama is all words and no substance, he has no clear take on the issues that matter most to Americans.

Yes, Obama is young, and he lacks the kind of political experience that Hillary Clinton has. But then again, America is in desperate need of a break with the past, of a clean slate, and this is where Obama holds the day. Also, many of the people who listen to Obama think that, just because he is a formidable public speaker, that necessarily means that there is little substance behind his words. I invite these critics to navigate Obama’s website to the “ISSUES” tab and read.

Obama is the absolute opposite of Bush. He is what America needs right now, to boost confidence in the US as a political system, as an economy, and as a melting pot of various races and creeds. To restore the US image throughout in the world and reposition America as a constructive and benevolent hegemon with the power to effect, in cooperation with its traditional partners, a change for the good.

Anyways, ma gandeam sa incep furtunos cu comentariul unui articol aparut azi pe hotnews si care mi-a fost trimis si mie de catre o prietena din Geneva. Tin sa mentionez de la inceput ca nu citesc ziarul Le Temps si ca nu eram absolut deloc la curent cu caricatura aparuta in ziar saptamana trecuta. Sincer sa fiu, nu pot sa ma declar surprins, mai ales dupa cele doua celebre campanii ale SVP-ului (partidul de centru-dreapta pe hartie ca ideologie, ceva mai extrem in PR si media prin porta-vocea sa Christoph Blocher, o combinatie mai degraba interesanta intre Berlusconi, Le Pen si un bunicut care se uita la fel de mult la Bloomberg si la Viata Satului) de anul trecut ( si poza ) si de anul asta soldate cu esecuri lamentabile si care au dus in final la debarcarea lui Blocher din Guvern din postul de consilier federal (ministru) de interne, un lucru absolut nemaiintalnit in politica helveta cu consecinte absolut dezastruase pentru imaginea tarii. Ceea ce trebuie adaugat la acest context e faptul ca Le Temps e un ziar fundamentalmente si iremediabil genevez, adica in parte elvetian francez (romand) si in parte francez, cea mai proasta combinatie posibila. Pentru amuzamentul suplimentar al unora gen zombie6, cantonul se numeste Republique et canton de Genève :) Ca sa intelegeti mai bine, parlamentul genevez e impartit in 2 treimi forte de dreapta si o treime socialisti plus verzi (fifty fifty), procurorul general care tocmai a fost reales cu un landslide a socat intreaga opinie publica prin expulzarea imediata a tututror squaterilor din Geneva, ceea ce a dus la adevarate miscari de strada si masini incendiate (believe me, it is really shocking for somebody living in CH to see the tram stop because of a flaming car in the middle of the street :).

Si acum sa trecem la partea personala a comentariului. Eu locuiesc in Geneva de un an jumate si am vazut primul tigan roman in day one, cantand la acordeon in tramvaiul care merge de la gara la mine acasa. Stiu unde stau, stiu ce vor, cum ajung acolo si in general chiar nu prea reusesc sa ma mai surprinda. Desigur, nu acelasi lucru se poate spune despre elvetieni si celelalte comunitati conlocuitoare (180 la numar, 55% din Genevezi au pasaport strain). Interesant e ca acum vreo 2 saptamani citeam in Matin Bleu, ziarul gratuit din Geneva, un articol diametral opus

Dar chiar nimic nu se compara cu experienta celor doi prieteni si colegi de apartament romani (dateline chiar ii cunoaste personal so I don’t have to vouch for them :), doi romani verzi si neimpresionabili din Sf Gheorghe - Covasna, care mergeau intr-o zi pe strada vorbind in romaneste, act care, oricat ar incerca Blocher, nu este considerat inca un delict pe plaiurile helvete, cand au fost opriti in mod abrupt si absolut maidanez de doi tipi in civil care,fara sa se legitimeze, i-au pus la zid la propriu cu mainele la spate, cica pt a le verifica actele. Flacaii nostri au facut exact ceea ce ar fi facut orice roman in Sf Gheorghe intr-o intalnire cu un membru al fortelor de ordine facand parte dintr-o alta etnie, adica au dat doua capete in gura à la Oprescu si le-au zis tipilor in civil ca ar face bine sa se legitimeze INAINTE de a cere oamenilor actele pe strada data viitoare, daca nu vor sa primeasca soarta politistilor la Costesti.

Si ce zic EU de toate astea? Pai sincer nu cred ca conteaza ce zic eu atata timp cat probabil ca referendumul/urile pe tema acceptarii ratificarii protocolului de extindere a domeniului de aplicare a “liberei circulatii a persoanelor” de etnie romana (beneficiari ai unui pasaport sau al unui acordeon) va fi acceptat de majoritatea populatiei helvete. De ce? Pai in principal pentru simplul fapt ca baietii cu acordeoanele nu au patruns inca serios pe piata elevetiana-nemteasca (70% din populatia Elvetiei), ca elvetienii au nevoie, pe langa forta de munca ieftina, de doctori si ingineri (aviz lui Oprescu si CTP) si ca fiecare canton oricum isi va legifera singur, la fel ca pana acum, un cadru extrem de restrictiv de acceptare pe termen lung a oricaror romanasi care nu respecta orarul de 9:00-19:00 la tras apa la buda si la injurat la meciuri. E gluma doar pe jumatate, exista un canton superb care se numeste Glaris, si unde se gaseste un mic satuc unde exista o ordonanta de pe la 1800 si ceva (cam cand fusese conceput Balcescu) care statuteaza cu claritate de cristal ca niciun barbat nu are voie sa isi faca nevoile din picioare, dupa ora 10 seara, pentru a nu deranja somnul vecinilor si, probabil, a intra in Guiness Book si pentru altceva decat pentru statutul de cel mai necunoscut si neinteresant satuc din lume.

Cu alte cuvinte, pana la urmatorul referendum elvetian care sa ma intereseze direct, vezi titlul