pageTracker._initData(); pageTracker._trackPageview();

EURO

Un Bel Casino

Asta e titlul de pe prima pagina a Gazzetta dello Sport in ziua de dupa meciul cu noi. M-am intalnit cu unul dintre vicepresedintii FIGC (fed italiana de fotbal, singura din Europa care are nu are un al doilea F in abreviere pt ca, presumtuousi cum sunt, folosesc sintagma “gioco calcio”) imediat dupa meci si omul a rostit o singura propozitie simpla “Siamo fuori.”

Am vorbit si cu Vochin, care avusese dialoguri asemanatoare cu diversi talieni si frantuji, dar sincer, eu nu ne vad in pole position pt calificarea din grupa. De ce? Din toate motivele invocate in presa: 1) olandezii o sa bage rezerve, care vor sa demonstreze ce pot, iar un Robben, Huntelaar sau Van Persie e clar ca pot, si sunt mult mai fresh decat ai nostri care au alergat ca disperatii deja doua meciuri in 7 zile; 2) olandezii sunt in general persoane destul de ingamfate (spun asta desi am cativa prieteni olandezi, e pur si simplu in natura lor) care digera f greu infrangerile, iar a noastra de anul trecut sunt convins ca inca le sta in gat; 3) in cele doua meciuri de pana acum olandezii au inscris repede si apoi au contraatacat ucigator, ceea ce cu noi nici francezii nici italienii nu au reusit, pt ca jucau altceva. Insa de data asta noi va trebui sa riscam, trebuie sa castigam ca sa nu depindem de meciul celalalt, unde sunt sigur ca nu va fi egal. Parerea mea e ca daca reusim sa dam gol primii, putem sa castigam. Daca nu, suntem out.

Acestea fiind zise, sa recapitulam putin. Ce surprize adevarate au fost pana acum?

In Grupa A, Portugalia a jucat frumos, ofensiv si s-a calificat dupa 2 meciuri, permitandu-si sa trimita rezervele in meciul trei, ceea ce a contribuit la succesul Elvetiei, meritat si un pic frustrant tinand cont de golul turcilor din minutul 92 in meciul cu ei ( meci care a fost in real pericol de a fi oprit din cauza exploziei diluviene de la Basel). Türkiye s-a calificat dupa doua finaluri de infarct, cu trei goluri inscrise in ultimele 4 minute ale meciului sau in prelungiri, ceea ce dovedeste bulan, dar si un spirit combativ extraordinar, de obicei identificat cu echipele britanice, pentru ca, la urma urmei Al de Sus iti da, dar nu-ti baga si in traista, fapt adeverit din pacate si in meciul nostru la penaltyul ratat de Mutu. Cehii oricum nu m-au impresionat deloc, si, desi mi-i doream pe elvetieni drept A2, trebuie sa recunosc ca turcii merita sa mearga mai departe.

In grupa B lucrurile sunt destul de clare, croatii (my dark horse) mi-au demonstrat teoria cu mobilizarea balcanica legendara impotriva echipelor mari si au batut Germania, insa daca teoria rezista, cred ca vor avea ceva de furca cu turcii in sferturi. Nemtii vor juca cu Portugalia pe care nu-i vad si nu-mi doresc sa treaca, totul rezultand intr-o semifinala de vis Portugalia-Croatia care ar putea fi cel mai imteresant meci de la acest turneu final.

In Grupa D grecii au jucat execrabil in primul meciu si au pierdut complet meritat, fiind absolut incapabili sa-si schimbe jocul din 2004 si sa poata tine mingea destul cat sa puna probleme serioase suedezilor. Meci rezolvat de un jucator de clasa, Ibra, care poate da gol oricand si oricum chiar si dintr-o jumatate de ocazie. Spaniolii au jucat cam ca portughezii, posesie extraordinara, incisivi, direct pe poarta, atacanti valorosi. Rusii resimt din plin absenta lui Arshavin, cel mai talentat jucator si omul care a dus cupa UEFA la St Petersburg anul asta, dar indeajuns de necopt ca sa ia cartonas rosu intr-un meci cu Andorra (prin comparatie, galbenele lui Contra si Goian pt tragere de timp par chiar amuzante). Va fi un duel interesant in ultimul meci intre rusi si suedezi (mafiotii veniti sa cumpere Tirolul contra fanelor blonde din Swedish Bikini Team), in care va reintra Arshavin dar, dupa parerea mea, suedezii vor invinge prin o mai mare experienta si o stiinta a jocului superioara (de retinut ca rusii au un singur jucator care joaca afara).

Asadar, Portugalia, Turcia, Croatia, Germania (mai mult ca sigur, Austriecii nu pot sa-i incurce), Olanda, Spania si Suedia/Rusia.

Mari suprize? Poate turcii, mai ales prin prisma evolutiei scorului in ultimele 2 meciuri , poate olandezii din acelasi motiv (de fapt surpriza o constituie eliminarea a cel putin uneia dintre finalistele WC 2006), poate grecii iesiti dupa doua meciuri si fara gol dat.

Si noi? Suntem noi o surpriza? Poate de aceea nici nu am comentat meciul cu italienii, pentru ca s-ar putea ca la final sa nu conteze prea mult. De fapt, eu vreau sa-l contrazic pe Piturca, cel care crede ca 2 egaluri la EURO cu campioana si vicecampioana mondiala sunt destul pentru a ramane in posteritate drept antrenorul cu cel mai bun palmares din istoria nationalei. Hai sa fim seriosi!  Cine isi mai aminteste de egalul cu Tunisia din ‘98 (pt alt motiv decat frizura baietilor si a lui Puiu)? Cine se mai mandreste cu egalul cu Germania din 2000? In mod cert nu sutele de mii de romani care au iesit in strada in verile alea si s-au racorit in fantani si in vise de semifinala… Daca invingem cu Olanda putem pretinde la un sfert cu Spania iar apoi la o semifinala, poate tot cu Olanda. Dar trebuie sa castigam! Nu mai merge cu jumatati de masura, cu tactici de sah si cu calcule. Ca sa mergem mai departe trebuie sa fim buni, sa scoatem lumea in strada din nou.

Ca sa folosesc expresia din titlu, ne gasim intr-o situatiune. Sau ca sa luam celalalt sens al cuvantului italian, intr-un cazinou. Nu putem miza pe negru si pe rosu, avem o singura mana de jucat iar singurul avantaj e ca zarurile le aruncam noi.

Hai Romania!

EURO, Uncategorized

Säntispark

Yup folks, acolo am fost ieri, in cantonamentul-buncar al echipei nationale. Nu va asteptati la cine stie ce dezvaluiri incendiare, ca zecile de “jurnalisti” care colcaie ca gandacii in jurul bazei. Hotelul e foarte linistit, Piti era la masa cu cativa “oameni de fotbal” (ghilimelele au acelasi sens ca mai devreme), baietii tocmai se trezisera (era ora 4 jumate) iar eu am stat la o tacla cu Bogdan, TLO echipei, adica Team Liaison Officer-ul de la UEFA/Euro 2008 SA, cainele de paza si totodata baiatul care rezolva toate problemele legate de delegatia noastra. Pe Bogdan il stiu de 7 ani de zile, am fost colegi de suferinta la Freiburg Universität, asa ca aveam ce sa vorbim chiar si fara sa atacam subectul nationala, dar, sincer, niciunul nu voia, asa ca…

M-am bucurat sa-i vad pe baieti destinsi, Chivu facea poze, cativa se duceau la spa, care e chiar peste drum, am si vorbit cu cativa, ii simti montati dar in acelasi timp ma bucur sa vad ca nu sunt super stresati, ca stiu ca pana la urma sunt acolo sa joace fotbal cum pot mai bine si sa demonstreze ca au valoare daca tot au ajuns acolo, nu sa bata pe X sau Y sau sa se claseze pe locul Z. Il simt insa pe Piti foarte circumspect si chiar cred ca va merge pe aceeasi idee ca in meciul cu francezii, cu mici retusuri gen Codrea-Cocis sau Petre-Banel. Nu vrea sa piarda, asa ca accepta sa nu castige si mizeaza pe ultimul meci. S-ar putea sa-i mearga sau nu. Vorbeam azi cu Vochin, care sta tot aici, la Swissotel, despre conceptul de “Gloria Bistritei a Europei” pe care el l-a dezvoltat si intr-un articol acum vreo saptamana-doua, si ne comparam cu Croatia. Echipa f buna, care a batut Anglia de 2 ori in preliminarii, sa nu mai vorbim de momentul ‘98, dar care s-a chinuit cu Austria pe care a batut-o bulanos cu un penalty in minutul 5 si care s-a aparat tot meciul. Acum ma uit si vad ca-i conduc pe nemti si joaca mai bine ca ei. De unde rezulta mentalitatea balcanica, care concepe mobilizarea numai in cazul meciurilor contra adversarilor puternici, cu spatele la zid si cu campiile parjolite, si care transforma un antrenament cu o echipa de pe locul 70-80 mondial intr-un periculos joc cu focul.

Aseara am fost cu ai mei (care sunt aici in vacanta), in centrul Zurich-ului, Fan Zone and stuff sa ne plimbam, sa mancam si sa vedem meciul Elvetiei. Am vazut un hotel in centrul vechi plin de romani (vezi imaginea de mai sus)  un Fan Zone full si un meci pierdut de saracii helveti in minutul 92, pe o ploaie torentiala care m-a facut sa cred ca arbitrul ar putea fi nevoit sa intrerupa meciul…lol…de parca chiar crede cineva ca e posibil sa se intrerupa vreun meci la un turneu final din alta cauza decat Armageddon-ul :) Cum naiba sa opresti o masinarie care a adus asemenea audienta si care a scos atatia oameni in strada ?

Money talks, and Switzeland walks…

euro 2008

Expect Emotions!

Iata ca prin prezentul post imi justific titulatura de recurring guest si voi incerca in saptamanile urmatoare sa mi-o justific si pe cea de corespondent complet neoficial dateline la UEFA EURO 2008™ (da, aceasta e denumirea oficiala prescurtata a turneului final european de fotbal din Austria si Elvetia tinut intre 7 si 29 iunie 2008, macar daca scriem despre el sa-i spunem pe nume corect :)

Sa incepem cu titlul: sincer sa fiu, prima data cand am auzit, sau mai bine zis citit sloganul oficial al turneului, acum vreun an, mi s-a parut complet lipsit de orice fel de mesaj, appeal sau chiar sens. Sa TE ASTEPTI la emotii? Wow, parca rimeaza cu ceva gen “In curand pe ecrane - Emotii - acum o noua senzatie marca Hollywood”. Mai ales ca sloganul, fidel globalizarii si nemilosului marketing mondial, a fost tradus in toate limbile de circulatie…elvetiana, adica franceza, germana si italiana (bine, in italiana cam orice are legatura cu fotbalul si se clameaza sau canta e cool, aduceti-va aminte de “Notti magiche” din ‘90, iar “Emozioni da vivere” nu e chiar rau). Insa, cam de la inceputul anului asta, pe masura ce totul se apropia si aparea din ce in ce mai concret, am inceput sa vad altfel lucrurile, si mai ales sa SIMT altfel. E adevarat, mascotele pot parea niste homosexuali tecktonici(sau cum naiba se scrie conceptul asta absolut strain mie) care danseaza pe o muzica de fitness produsa de un fost star dintr-o tara care are cam la fel de multe legaturi cu fotbalul cum are cu bob-ul (n.a. Jamaica ). E adevarat, melodia oficiala a baiatului lui Iglesias nu poate fi ascultata nici macar in aceeasi saptamana cu cea a lui Gianna Nanini, ca sa nu te deprimi. Dar, cu toate astea, si cu toata vremea asta nasoala care face Londra sa para Palma de Mallorca, sunt tentat sa parafrazez titlul unei melodii pe care am ascultat-o ieri si care mi s-a parut f catchy - “Something’s in the air” (titlul, melodia e un cover infect). Nu stiu ce sa zic, desi interesul elevtienilor pt turneu lasa ff mult de dorit, elvetienii fiind prin excelenta o natie anesteziata din nastere (dar despre asta voi reveni cu amanunte), eu simt…emotions :)

Continue Reading »